Dispozitive de mers

Cum alegi între baston, cârjă și cadru?

Alegerea pornește de la cât de multă greutate trebuie preluată de dispozitiv. Un baston descarcă doar o mică parte din greutatea corpului și este util când echilibrul este bun, dar apare oboseală sau o durere pe un singur picior. Cârjele cu sprijin pe antebraț sau subaxilare permit descărcarea aproape completă a unui membru, motiv pentru care sunt folosite după fracturi și după intervenții chirurgicale, cu condiția ca forța brațelor să fie păstrată. Cadrul de mers oferă cea mai largă bază de sprijin și se adresează persoanelor cu echilibru instabil, care se sprijină pe ambele mâini. În practică, mulți utilizatori trec de la cadru la cârje și apoi la baston, pe măsură ce recuperarea avansează. Recomandarea medicului curant sau a kinetoterapeutului rămâne criteriul principal, pentru că doar el evaluează forța, echilibrul și traseul parcurs zilnic.

La ce înălțime se reglează un dispozitiv de sprijin?

Reglajul greșit este cea mai frecventă cauză a durerilor de umăr și a mersului aplecat. Regula practică se aplică la fel pentru baston, cârjă și cadru: cu pantofii în picioare și brațul relaxat pe lângă corp, mânerul trebuie să ajungă la nivelul pliului încheieturii. În această poziție cotul rămâne ușor flectat, la aproximativ douăzeci de grade, iar brațul poate împinge eficient în momentul sprijinului.

• Un mâner prea înalt obligă umărul să se ridice și obosește rapid brațul.
• Un mâner prea jos duce la aplecarea trunchiului și la pierderea echilibrului.
• La cârjele subaxilare, capătul superior se oprește la două-trei degete sub axilă, nu în axilă.

Aproape toate modelele din această secțiune au tuburi telescopice cu găuri și buton de blocare, așa că înălțimea poate fi ajustată din pas în pas, la domiciliu, fără unelte.

Ce diferențe există între modelele fixe, pășitoare și cele cu roți?

Cadrele fixe au patru picioare cu capete antiderapante și trebuie ridicate la fiecare pas: sunt cele mai stabile, dar cer forță în brațe și un ritm lent. Cadrele pășitoare au articulații care lasă cele două laturi să avanseze alternativ, ceea ce apropie mișcarea de mersul normal și reduce efortul de ridicare. Cadrele cu două roți frontale se împing fără ridicare, fiind potrivite pentru interioare cu pardoseli netede, iar cele cu patru roți și frână se apropie de un rolator și acoperă distanțe mai mari.

• Pe covoare și praguri, roțile mici se blochează mai ușor decât capetele fixe.
• Modelele pliabile intră în portbagaj și se depozitează lângă pat.
• Verifică întotdeauna greutatea maximă suportată înainte de comandă.

Pentru deplasări lungi în exterior, un rolator cu șezut este de obicei o alegere mai bună decât un cadru clasic.