Fotoliu rulant

Model pentru autopropulsare sau pentru transport?

Este prima decizie și schimbă complet autonomia utilizatorului. Modelele cu roți spate mari și cercuri de antrenare manuală permit persoanei să se deplaseze singură, împingând cu mâinile, deci sunt alegerea pentru cineva cu forță bună în brațe care vrea independență. Cărucioarele de tranzit au patru roți mici și sunt gândite să fie împinse de un însoțitor: sunt mai înguste, mai ușoare și mai compacte când se pliază, dar utilizatorul nu poate controla deplasarea. Variantele multipoziționabile înclină spătarul și ridică suporturile de picioare, fiind folosite pentru pacienți care petrec multe ore în scaun și au nevoie de schimbări de poziție. Structurile ușoare din aluminiu, cu roți detașabile rapid, sunt cel mai bun compromis pentru familiile care transportă frecvent scaunul în mașină. Dacă utilizatorul alternează între cele două situații, verifică dacă modelul acceptă montarea ulterioară a unor roți mari de antrenare.

Ce dimensiuni trebuie măsurate înainte de comandă?

Denumirile produselor includ adesea un număr, precum 43, 45, 46 sau 48, care indică lățimea șezutului în centimetri. Alegerea acestei valori este cea mai importantă din tot procesul.

• Măsoară lățimea bazinului așezat pe o suprafață tare și adaugă doi-trei centimetri pentru haine.
• Compară lățimea totală a scaunului cu deschiderea celei mai înguste uși din casă, de obicei cea de la baie.
• Măsoară distanța de la podea la spatele genunchiului, pentru reglarea suporturilor de picioare.
• Verifică sarcina maximă declarată în raport cu greutatea utilizatorului.

Un șezut prea îngust apasă coapsele și crește riscul de leziuni de presiune, în timp ce unul prea lat lasă corpul să se încline lateral și face împingerea cu mâinile mai obositoare. Măsoară și portbagajul, dacă scaunul va fi transportat des. Notează adâncimea șezutului, adică distanța de la spate la genunchi, pentru că un șezut prea adânc apasă în spatele genunchiului și taie circulația.

Cum se face un transfer în siguranță?

Transferul din pat în fotoliu este momentul cu cel mai mare risc de cădere, atât pentru pacient, cât și pentru îngrijitor. Scaunul se apropie de pat cu o mică înclinare, ambele frâne de staționare se blochează, iar suporturile de picioare se ridică sau se demontează, ca să nu blocheze mișcarea. Cotiera dinspre pat se dă la o parte, dacă modelul permite.

• Nu te sprijini niciodată pe suportul de picioare la urcare sau la coborâre.
• Verifică frânele înainte de fiecare transfer; o roată liberă mută scaunul în timpul mișcării.
• Pentru pacienți care nu pot colabora, folosește un elevator de transfer.

Roțile mici din față adună fire și păr, care blochează pivotarea, așa că se curăță periodic. Presiunea din roțile pneumatice se verifică lunar, pentru că o roată moale face împingerea mult mai grea.