Scaun WC

Ce tipuri de scaune de toaletă găsești aici?

Produsele acoperă situații diferite de îngrijire. Scaunul WC de cameră este varianta clasică: un cadru cu șezut, capac și recipient detașabil, care se așază lângă pat și rezolvă nevoile din timpul nopții. Modelele pliabile se strâng și se depozitează după utilizare, ceea ce contează în camerele mici. Scaunele cu roți pot fi împinse până în baie și poziționate peste vasul de toaletă, dacă recipientul se scoate, așa că un singur produs acoperă două funcții. Variantele reglabile pe înălțime se adaptează staturii utilizatorului și înălțimii patului, iar cele cu șezut moale sunt mai confortabile pentru ședere prelungită. La capătul superior al categoriei se află fotoliile rulante cu funcție de toaletă și modelele bariatrice, cu cadru întărit. Acestea din urmă sunt gândite pentru pacienți transportați de un însoțitor și pentru utilizatori cu greutate mare, la care un cadru standard nu oferă stabilitate.

Cum alegi înălțimea și sarcina maximă?

Cele două criterii decid dacă scaunul poate fi folosit efectiv, mai ales de persoane operate la genunchi sau la șold, care nu se pot lăsa jos.

• Măsoară distanța de la podea la spatele genunchiului, în picioare, cu pantofii încălțați.
• Șezutul trebuie să fie la aceeași înălțime sau puțin mai sus, ca ridicarea să nu ceară o flexie mare.
• Compară greutatea utilizatorului cu sarcina maximă a modelului; pentru peste o sută de kilograme caută varianta bariatrică, de 180 kg.
• Verifică dacă toate picioarele stau ferm pe podea, fără joc, după reglaj.

Un șezut prea jos face ridicarea aproape imposibilă fără ajutor, iar unul prea înalt lasă picioarele suspendate și reduce stabilitatea. Cotierele și spătarul ajută la ridicare și la menținerea poziției, deci merită luate în calcul. Pentru persoanele care se ridică singure, cotierele fixe oferă un punct de împingere mai ferm decât cele rabatabile.

Cum se întreține și unde se amplasează?

Igiena este partea care decide dacă scaunul rămâne folosit sau abandonat. Recipientul se golește imediat, se clătește și se spală cu detergent, apoi se lasă la uscat; multe modele au capac, care reduce mirosul între utilizări. Cadrul se șterge cu o lavetă umedă și cu soluție de curățare, cu atenție la îmbinări și la punctele de reglaj.

• Așază scaunul pe o suprafață plană, cât mai aproape de pat, pe partea pe care pacientul coboară mai ușor.
• Lasă un spațiu liber în față pentru transfer și blochează roțile, dacă modelul le are.
• Verifică lunar șuruburile, capetele antiderapante și starea șezutului.
• Hârtia igienică și un dezinfectant pentru mâini, ținute la îndemână, cresc autonomia utilizatorului.

Pentru nopțile în care nici scaunul nu este accesibil, plosca rămâne o soluție complementară. Un strat de apă pe fundul recipientului sau o pungă igienică de unică folosință reduce mult efortul de curățare.